Viata mea se imparte in doua capitole: ante-aparatul foto si post-el :).

Imi amintesc exact ce anume m-a facut sa incep.

Curiozitatea.

Am primit in dar de la sotia mea, Daniela, un aparat de fotografiat. Se intampla in 2009. N-am facut altceva decat sa ma joc cu el, dar in joaca mea m-am apucat sa ii descopar fiecare butonas si functie.

Stiu si ce m-a facut sa vreau mai mult si sa transform totul intr-o profesie adevarata.

Ambitia.

Eram la un eveniment unde imi probam noul aparat de fotografiat. Curios de fel, l-am intrebat pe fotograful oficial al evenimentului ce parare are despre aparatul meu. Raspunsul sau: E o jucarie, m-a ambitionat foarte tare. Asa am ajuns sa imi cumpar doua aparate cu care am reusit sa cresc, exersand zi de zi.

Din acel moment, am invatat extraordinar de mult repetand cadru dupa cadru. Am studiat o multime de tutoriale dedicate fotografilor si usor-usor am descoperit gustul competitiei, nu pentru premii, desi sunt incantat de fiecare data cand le primesc:) ci pentru starea de spirit pe care o am atunci cand stiu ca un alt fotograf profesionist m-a inzestrat cu increderea sa.

Din 2009 si pana azi am continuat sa studiez fotografia, sa particip la competitii si sa organizez workshopuri din dorinta ca aceasta comunitate a fotografilor sa fie din ce in ce mai puternica.

In niciun moment nu m-am indoit de motivul care ma face sa continui.

Dragostea.

Iubesc fotografia, iubesc sa transform momentele acelea imperfecte in emotii perfecte. Si iubesc sa lucrez cu lumina si OAMENII din jurul meu.

Pentru mine fotografia nu este despre cele mai scumpe sau noi camere. Altminteri, banii ii investesc cu drag in echipamente, mai ales daca e vorba despre lumini.:)

Pentru mine, chiar si astazi, raman valabile cuvintele lui Annabel Williams:

Fotografia este 90% psihologie si 10% tehnica.